Scurta descriere

Scurt istoric

 

            Străveche vatră de cultură şi civilizaţie a căror începuturi se pierd în negura vremurilor, comuna Mihai Eminescu s-a constituit în actuala întindere teritorială şi componenţă a satelor în anul 1968 prin unificarea fostelor comune Stânceşti şi Cucorăni, urmare a ultimei organizări administrativ – teritoriale a ţării (Legea nr.2/1968).

Descoperirile arheologice din cele peste 25 situri existente pe raza comunei Mihai Eminescu au scos la iveală urme de aşezări omeneşti încă din perioada neolitică (6000-2500 î.h.) în zona numită Medelean-Cucorăni.

Vestigii aparţinând epocii bronzului caracteristice Culturii Noua au fost semnalate pe teritoriul comunei, în vecinătatea satului Cătămăreşti.

In cele două localităţi mai sus menţionate ca şi la Stânceşti, altă localitate aparţinătoare comunei, au fost descoperite urme ale culturii specifice epocii fierului (1200-500 î.h).

Locuirea geto­-dacică este substanţial reprezentată. Dovada o constituie complexul fortificat de cetăţi traco-getice de la Stânceşti, databil în secolele VI-III î.h.) format din două cetăţi, întărite cu val de pământ şi şanţ de apărare, întinse pe aproximativ 50 ha.

Au fost descoperite (la Cucorăni) mărturii din perioada corespunzătoare formării statului dac condus de Burebista (anii 70 î.h.).

Mărturii ale existenţei unei înfloritoare vieţi economice a dacilor liberi sunt aşezările de tip carpic (sec.II-III d.h.) descoperite la Cucorăni, Stânceşti şi Ipoteşti.

Această continuitate de locuire este confirmată şi de atestările documentare ale principalelor sate ale comunei (Ipoteşti şi Cătămăreşti – 15.06.1431, Cucorăni -3.04.1550, Cerviceşti – 22.09.1499).