Geografie

Aşezare geografică.

Pe glob, comuna Mihai Eminescu este străbătuta de paralele 47°44` si de meridianul 26°40`, fiind aşezata in partea vestică a municipiului Botoșani, invecinându-se la nord cu comuna Leorda, la sud cu comuna Curtești, la est cu comuna Roma și municipiul Botosani, iar la vest cu comuna Vlădeni si orașul Bucecea.

Intre aceste hotare comuna Mihai Eminescu are o suprafata de 8709 ha, reprezentand 1,7% din suprafata totala a judetului Botosani.

Distanta fata de resedinta judetului Botosani este de 10 km, iar fata de capitala Romaniei este de 470 km.

 

Relief.

           Teritoriul administrativ al comunei Mihai Eminescu, din punct de vedere geomorfologic aparţine Câmpiei Moldovei (depresiunea Jijia-Başeu) şi în partea vestică Podişul Sucevei prin Şeaua Bucecea şise afla la interferenta a doua forme de relief. Este vorba de dealurile Vestice, forma de relief ce strabate pe latura sa vestica intreg judetul Botosani si inceputul nordic al Campiei Moldovei, forma de relief ce se manifesta sub aspectul unor dealuri scunde cu pante dulci.

In cadrul teritoriului ocupat relieful este format din platouri joase, versanţi şi văi.

Platourile au altitudini cuprinse între 100 şi 400 m cu orientare NV-SE iar versanţii ce mărginesc platourile au înclinări cuprinse între 5-20%.

Văile sunt înguste şi alungite, cu deschideri şi înclinaţii spre partea deschisă, restul privind forme de mezorelief şi microrelief cum ar fi canale de orientare într-o singură direcţie, păduri pitice, depresiuni închise în diferite dimensiuni, ravene, alunecări etc., ceea ce dă reliefului un aspect frământat îngreunând efectuarea lucrărilor mecanizate pe centre de nivel.

 

Solul.

           Solurile teritoriului comunei Mihai Eminescu se grupează în şapte clase, după cum urmează:

–          Clasa molisolurilor cu tipurile:

–          cernoziomuri

–          cernoziomuri cambice

–          cernoziomuri argiloiluviale

–          pseudorendzine

–          Clasa argiluvisolurilor cu tipurile:

–          soluri brune argiloiluviale

–          soluri brune luvice

–          Clasa cambisolurilor cu tipul:

–          soluri brune eumezobazive

–          Clasa solurilor hidromorfe cu tipurile:

–          lacovisti

–          gleice

–          Clasa solurilor halomorfe cu tipul:

–          solonceac

–          Clasa vertisolurilor

–          Clasa solurilor neevoluate, trunchiate şi desfundate cu tipurile:

–          regosoluri

–          soluri desfundate

–          coluvisoluri

–          erodisoluri

–          protosol aluvial.

 

Substratul geologic aparţine în întregime sarmaţianului inferior şi este constituit din depozite argilo-nisipoase. În partea superioară a dealurilor şi platoruilor interfluviale aceste depozite sunt transformate în puţuri leossoide, datorită procesului de solidificare, iar pe trasee întâlnim formaţiuni aluvionare de vârstă cuaternară.

 

Caracteristici climatice.

            Aşezarea în latitudine la nord de mijlocul distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord precum şi conformaţia geografică a zonei, fac ca unitatea administrativă să beneficieze de un climat temperat-continental, cu nuanţe excesive, caracterizat de frecvenţa viscolelor iarna şi secete îndelungi vara.

Numărul mediu al zilelor cu soare este de 288. Temperatura medie anuală este de 8,3 C, cu maxima în luna iulie (19,7 C) şi minima în luna ianuarie (-4,8 C).

Temperatura maximă lunară de 38,0 C a fost înregistrată în luna august 1905, iar cea minimă lunară de -32,5 C în lunile februarie 1911, ianuarie 1940 şi februarie 1977.

Vânturile mai frecvente sunt cele din nord-vest şi sud-est, cu un calm atmosferic mediu multianual de 28,2% şi cu o viteză maximă mai mare de 40 m/s.

In perioada de vegetaţie, vânturile care bat din sectorul N-V-E şi S-E o perioadă mai îndelungată s-au mărit negativ provocând seceta.

Iarna vânturile bat mai des din sectorul E-V şi E-N provocând scăderea temperatirii.

Precipitaţiile moderate (548,5 l/mp media anuală, maxima în luna iunie 88,7 l/mp şi minima în luna februarie, cu 22,6 l/mp), ceva mai abundente în zona pădurilor şi apelor, valoarea lor calculată potrivit datelor de la staţia meteorologică Botoşani fiind de 569 mm.

Cantitatea maximă de precipitaţii căzută în 24 de ore de 148,4 l/mp a fost înregistrată în luna august 1983. Numărul anual de zile cu precipitaţii lichide este de 110,9 iar numărul anual de zile cu precipitaţii solide a fost de 27,5.

Numărul de zile de îngheţ calculat pentru o perioadă de 41 de ani este în medie de 127,9. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă are un maxim de 14,6 în luna februarie, decada a II-a.

 

Reţea hidrografică.

Reţeaua hidrgrafica a comunei, este formată din râurile Sitna si Dresleuca precum şi pârâurile: Humărie şi Urechioi(Cerviceşti), Găvan (Ipoteşti), Haramin (Ipoteşti –Cătămăreşti Vale), Ioanei (Stânceşti).Aceasta retea hidrografica are debite variabile in cursul anului astfel: in perioada ploilor de primavara care se suparpun de multe ori cu perioada topirii zapezilor, ploile torentiale de vara fac ca debitele acestor paraie sa fie periculoase, inunand terenurile din judet.

Mai există şi 3 acumulări de ape mai importante :

  • Acumularea Cătămăreşti (pe râul Sitna), baraj beton, suprafaţă de luciu apă de 120 ha, vat = 4,17 mil. m.c, aflat în administrarea SGA Botoşani, dotat cu staţie hidrologică de avertizare;
  • Iazul Crac (pe parâul Urechioi), baraj de pământ, suprafaţa de luciu apă de 19 ha, vat = 110 mii mc, aflat în proprietatea P.F.Fantu Constantin-Viorel, din Botoşani, str.,Călugăreni, nr.1;
  • Iazul Loieşti (pe râul Dresleuca),baraj pamânt întărit cu plăci de beton, suprafaţă de luciu apă 10 ha, vat 56 mii mc, aflat în proprietatea P.F.Zmău D.Dumitru, Botoşani , Calea Naţională, nr.117.

Panza freatica pe platuri are adancimi ce variaza intre 4 si 8 m, iar pardoseala versantilor se afla la 1-1,5m.

Valoarea medie a precipitatiilor anuale care cad in aceasta zona este cuprinsa intre 600-650 mm. In anii secetosi ele cad pana la 500 mm. Cantitatile cele mai mari de precipitatii cad in lunile iulie (70-80 mm) si cele mai putine in octombrie (10,7 mm), respectiv in luna ianuarie (15,8 mm).

In timpul iernii, grosimea medie a stratului de zapada este de cca. 0,1 m, mentinandu-se de cele mai multe ori toată iarna.

Din punct de vedere al macroseismicitatii, zona se incadreaza in gradul IV (conform STAS 2923/1963), neridicand probleme deosebite din acest punct de vedere.